Tot ce trebuie să știi despre boala Lyme

Ce este boala Lyme

Boala Lyme (Borelioza Lyme) este o boală infecțioasă descoperită prima dată în 1975, cu afectare sistemică produsă de o bacterie (Borrelia burgdorferi), transmisă omului prin ințepătura unor căpușe din genul Ixodes infectate.

Boala Lyme mai este cunoscută și sub denumirea de „boala cu 1000 de fete” din pricina faptului că afectând întregul organism, simptomele și semnele ei mimează pe cele ale altor boli, iar reacția individuală fată de agentul patogen este foarte diferită de la om la om.

Majoritatea persoanelor care sunt muscate de căpușe nu contactează boala Lyme. Riscul de a contacta boala de la o căpușă infectată crește pe măsură ce trece mai mult timp de la momentul mușcăturii. Pentru a minimiza consecințele afecțiunii trebuie să știți care sunt simptomele, cum identificați stadiile bolii și care este tratamentul adecvat.

După ce un om este ciupit de o căpușă, durează aproximativ 24-48 ore pentru ca infecția să pătrundă în organism (căpușele sunt mici și se agată de corp mărindu-se pe măsură ce se umplu cu sânge-hrana lor; bacteriile sunt transportate de ele în intestine și ajung în gură și în pielea voastă odată ce căpușele se măresc, pentru ca apoi să ajungă în sânge multiplicându-se); cu cât interveniți mai rapid cu atât reduceți șansele de infectare. Din păcate, este posibil să le observați târziu din cauza mărimii sau chiar deloc. Principalele părți afectate din corp în urma acestei boli sunt pielea, încheieturile, nervii și inima.

Care este istoricul bolii Lyme?

Interesant, boala a apărut abia în 1975, când mamele unui grup de copii care locuiau in apropierea lor în Lyme, Conn., au adus la cunoștință cercetătorilor că toți copiii lor au fost diagnosticați cu artrită reumatoidă. Această grupare neobișnuită de boală “reumatoidă” a condus în cele din urmă cercetătorii la identificarea cauzei bacteriene a stării copiilor, ceea ce a fost numit ulterior “boala Lyme” în anul 1982.

Numărul de cazuri de boală provocată de căpușe într-o zonă depinde de numărul de căpușe prezente și de cât de des se îmbolnăvesc căpușele cu bacteriile. În anumite zone din New York, peste jumătate din căpușe sunt infectate. Boala Lyme a fost raportată cel mai adesea în Statele Unite de nord-est, dar a fost raportată în toate cele 50 de state, precum și China, Europa, Japonia, Australia și părți din fosta Uniune Sovietică. În Statele Unite, este în principal contractată în nord-est în statele din Maine în Maryland, în Midwest în Minnesota și Wisconsin, și în Occident, în Oregon și California de Nord.

Etapele bolii Lyme

Infecția este sistemică, afectează întregul organism și parcurge 3 distincte:

Etapa I. Depistarea precoce a bolii Lyme (1-4 saptamani)

            Această etapă presupune faptul ca infecția nu s-a răspândit în corp.

Boala Lyme localizată precoce se dezvoltă la câteva zile după ce ați fost infectat. În stadiul 1, este posibil să aveți:

  •  Erupție roșie extinsă, circulară
  •  Simptome asemănătoare gripei, cu sau fără erupții cutanate.
  •  Dureri musculare și articulare
  •  Dureri de cap
  •  În unele cazuri, persoana infectată nu observă niciun simptom al stadiului I
  •  Lipsă de energie

 Etapa II. Infecția diseminată timpuriu/ precoce

Infecția diseminată timpuriu reprezintă că bacteria a început să se răspândească în corp.

Infecția netratată poate afecta pielea, articulațiile, sistemul nervos și inima în câteva săptămâni sau luni de la infecția inițială.

Simptomele bolii în această fază pot include:

  •  Conjunctivită sau deteriorarea țesutului ochiului
  •  Slăbiciune
  •  Erupție cutanată extinsă, circulară.
  •  Durere
  •  Amorțeala în brațe și picioare
  •  Încapacitatea de a folosi mușchii feței
  •  Dureri de cap
  •  Leșin
  •  Memorie slabă și capacitate redusă de concentrare
  •  Episoade scurte de durere, roșeață și tumefiere ale articulațiilor mari, cel mai adesea la genunchi. Problemele cu articulațiile sunt comune în acest caz
  •  Palpitații sau (în cazuri rare) probleme cardiace grave.

            Etapa III. Faza cronică (tardivă) a bolii Lyme

În această fază, se presupune că bacteria s-a răspândit deja prin corp.

Dacă boala Lyme nu este tratată rapid și eficient, deteriorarea articulațiilor, nervilor și a creierului poate începe luni sau chiar ani după ce ați fost infectat.

Simptomele acestui stadiu includ:

  •  Oboseală cronică
  •  Probleme cu memoria, starea de spirit și probleme de vorbire.
  •  Artrită, care afectează cel mai des genunchii. Un număr mic de persoane contactează artrită cronică cauzată de boala Lyme, care provoacă episoade recurente de umflare, roșeață și acumulare de lichid în una sau mai multe articulații.
  •  Amorțeală și furnicături în mâini, picioare sau spate
  •  Încapacitatea de a controla mușchii feței
  •  Probleme cu inima (posibilitatea apariției este rară). Cele mai grave probleme cardiace se pot trata, fără niciun prejudiciu pe terment lung.

Se poate defini un nucleu comun de simptome valabil pentru toți pacienții, în rest fiecare bolnav reacționând diferit în funcție de foarte mulți parametri: vechimea bolii, numărul de agenți patogeni care au provocat infecția, caracteristicile proprii ale sistemului imunitar al individului sau altele.

            Cu cât boala este tratată mai repede, la scurt timp după înțepătura de căpușă, cu atât șansele de vindecare sunt mai mari. Altminteri se poate ajunge la o borrelioză diseminată, cronică, cu afectări articulare, cardiace, oftalmologice și neurologice cronice.

Factori de risc

Boala Lyme apare cel mai des la copiii cu vârsta între 5-14 ani și la adulții cu vârstă 40-50 ani, cel mai mare factor de risc constând în expunerea la căpușele localizate în zonele unde există o populație semnificativă. Alți factori includ expunere recreațională și ocupațională prin intermediul activităților din aer liber, inclusiv grădinărit, vânătoare sau alpinism în păduri și câmpuri cu risc mare, un animal domestic care poate transporta căpușe și mersul prin ierburi înalte.

Diagnosticarea bolii Lyme

Medicii pot diagnostica boală prin date fizice, cum ar fi erupția cutanată, împreună cu un istoric al simptomelor. Cu toate acestea, nu toată lumea are erupții cutanate și nu toate persoanele își amintesc că au fost muscate.

Pentru confirmarea diagnosticului, pot fi făcute țeste de sânge speciale la 3-4 săptămâni după ce a avut loc un posibil contact. Alte teste pot ajuta la diagnosticarea bolii Lyme sau la excluderea altor condiții.

Transmiterea bolii Lyme

Este bine de știut că boala Lyme nu se transmite de la om la om (prin atingere, sărut, act sexual), nu se transmite prin aer, apă sau hrană și nu se transmite de la animale la om (dar animalele pot fi purtătoarele căpușelor infectate) și nici prin țânțari, purici, păduchi sau muște.

Se poate transmite prin transfuzii (teoretic, deoarece nu au fost descrise astfel de cazuri). În ceea ce privește femeile însărcinate, boala Lyme nu se transmite prin laptele matern.  Boala nu poate fi transmisă prin placentă (infecție congenitală) de la mamă la copil și nici nu este contagioasă (de la o persoană la alta).

De asemenea, nu orice căpușă este infectată cu Borrelia și nici chiar cele infectate nu transmit întotdeauna boala.

Sursa:
Enzimatic.ro

Related Posts with Thumbnails

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*